A+ A A-
25 Aug
Voteaza acest articol
(2 voturi)

Traian Băsescu, impresarul literar al familiei Cioabă

Puţină lume ştia până acum cât de mult s-a schimbat Traian Băsescu în ultima vreme. Mai nou, de exemplu citeşte, citeşte îndesat, a trecut de mult de lecturile indicate de clubul său de prieteni scumpi de la GDS-ul tovarăşului Brucan şi se apropie cu paşi repezi de poezie, de artă, de cultura pură.

O declaraţie prezidenţială uimitoare, cu privire le reperul cultural Luminiţa Cioabă, a trecut cumva neobservată, zilele trecute, în contextul concursului de cros naţional “cine ajunge primul despletit şi înlăcrimat la sicriul lui Cioabă” câştigat detaşat de Traian Băsescu, în prejudiciul PSD-ului, datorită elicopterului din dotare.Pesediştii au turbat desigur deoarece ei sunt cu toţii garantaţi de Vanghelie, viitor mogul media, deoarece minoritarii îşi transferă între ei bunurile ca să li se piardă urma datoriilor (e vorba de un transfer de televiziune de la SOV, ţigan din Roman, către Vanghelie Goldstein, după tată).

După ce le-a luat faţa pesediştilor, ajungând primul la căpătaiul sicriului de aur cu aer condiţionat al aşa-zisului Rege al ţiganilor, Traian Băsescu a aruncat din voleu un fel de panseu cu totul aparte adresat celor care-şi puneau întrebări pe tema agitaţiei excesive prezidenţiale şi nu numai manifestată de moartea unui bulibaşă.

A motivat prezenţa sa şi prin rezon cultural: “Să-i întrebaţi dacă au citit vreunul din cărţile Luminiţei Cioabă” a spus, uşor nervos şi mustrător la adresa cecităţii inconturnabile a jurnaliştilor români, preşedintele României la ieşirea din salonul de oaspeţi al familiei Cioaba. Cum foamea de cultură domină şi spaţiul mediatic întreaga mass media a fost mobilizată cu aportul direct al preşedintelui României pentru a reda grotescul funeraliilor, precedat de circoteca neamurilor lui Cioabă care au încercat să ciordească ceva biştari de la statul român până şi pe cârca mortului, pretinzând o sumă de zece ori mai mare decât suma necesară achitării spitalizării.

“Afacerea” Cioabă a devenit un fel de concurs între PSD şi Băsescu de marcat puncte de “adeziune” contra viitor sprijin electoral. S-a ajuns până acolo încât Florin Cioabă, care s-a certat la cuţite la căpătâiul mortului cu frate-său, pe coroană, să-l declare pe Traian Băsescu fratili său, un fel de co-regent sau padişah sau aşa ceva, cum ar veni.

Fratili lu’ Cioabă jr, Traian Băsescu, s-a referit în contextul funeraliilor şi la sora lui Cioabă, Luminiţa Cioabă, autoare a unui "Ghid de conversaţie român - ţigănesc", descrisă ca un fel de urmaşă în fustă înflorată a lui Patapievici. A trecut ceva timp de când Ioan Budai Deleanu scria Ţiganiada sau Theodor Aman picta "Eliberarea ţiganilor", şi iată, astăzi, un preşedinte recomandă românilor să se adape cultural de la o ţigancă, dacă vor să iasă la liman, să scoată capul din nisip şi să o lase mai moale cu depăşiţii Eliade, Cioran, Iorga, Eminescu, Noica, şi să pună mâna pe cartea – carte, respectiv pe lucrările Luminiţei Cioabă. Cum ar fi “O angluno la phuveako”, “O manuãi kai bitinel briãînd”, lecturi care evident se află la căpătâiul preşedintelui, probabil alături de “Cotele apelor Dunării”.

Am folosit şi folosesc termenul de ţigan tocmai ca urmare a îndemnurilor la cultură autentică venite din partea preşedintelui, de acum un fel de rudă cumva cu Luminiţa Cioabă, o expertă recunoscută în tematică minoritarilor, supuşii tatălui său regele Cioabă. De vreme ce ghidul Luminiţei Cioabă se intitulează "Ghid de conversaţie român – ţigănesc”, iar nu “Ghid rom-rom”, mi se pare firesc să mă conformez unei specialiste în denominaţiuni.

Minunat exemplul prezidenţial, trimiterea la lectură, la poezie, la filozofie, domenii în care s-a afirmat sora regelui căruia el îi este acum co-regent, este o expresie vie a forţei de manifestare a culturii, mai ales dacă ne amintim că acelaşi Traian Băsescu avea altă opinie cândva, susţinând că românii ar fi mai bine să se îndrepte către tinichigerie sau să ia calea străinătăţii să se facă căpşunari sau să devină victime ale traficului de carne vie - trafic menţinut în mare parte de mafia ţigănească, după cum rezultă din majoritatea reportajelor televiziunilor europene. Nu doar televiziunile străine, ci şi presa românească apropiată preşedintelui a prezentat reportaje despre pagodele ţiganilor construite pe evaziunii fiscale incredibile și a traficului de carne vie averile proprietarilor de palate fiind constituite din jaf, crimă, violuri. Desigur pe lângă toate aceste ticăloşii şi insanităţi preşedintele, ager, a decelat şi rolul culturii în constituirea acestor bogăţii. Luminiţa Cioabă ilustrează aceste concept, se înţelege clar din aserţiunea prezidenţială.

Cum setea de cultură a lui Traian Băsescu este binecunoscută, nu putem decât să ne întrebăm dacă şi alde Tismăneanu, Liiceanu, Cărtărăscu, Patapievici, Pleşu şi alţi pezevenghi de pe lângă prezidentul nostru au citit din panseurile Luminiţei Cioabă.

Am căutat şi eu ca tot românul ce-şi urmează preşedintele şi am găsit interesantele panseuri ale Luminiţei. De exemplu într-un filmuleţ spune, pe englezeşte, că se adresa străinătăţii care trebuie lămurită: “Roma people (adică ţiganii pe româneşte – n.n) erau europeni înainte ca românii să intre în Europa”. Asta zice public Luminiţa Cioabă, la care ne trimite Traian Băsescu pentru a ne completa educaţia. Pe undeva Luminiţa Cioabă cred că are dreptate deoarece o bună parte dintre supuşii regelui Cioabă, înpăratului Iulian şi ai împăratului Traian se aflau deja la ciordeală prin toate ţările europene. Avem multe la învăţat de la confraţii noştri şi de la regii-împăraţii lor. De exemplu cum să dăm ţeapă unui stat trădător şi hoţ – pentru început ar fi o idee să nu mai plătim nimic, cum au făcut Regele Cioabă şi Împăratul Iulian care figurau cu doi ani în urmă pe lista cu cei mai mari datornici la societatea de alimentare cu apă din Sibiu, căreia nu-i achitaseră datoriile acumulate pe vreo cinci, respectiv doi an. Modelul ţigăniei este manifest şi la nivel arhitectonic, cine vine din vest, dinspre Occident, la Timişoara vede un cartier rezidenţial în still baroc-ţigănesc, iar palate şi turnulete, simboluri heraldice ţigăneşti, sunt la tot pasul.

Rusia şi ţiganizarea României

Ţiganizarea României are tradiţie. Rusia a debutat în forţă pe direcţia aceasta, întreţinând o confuzie creată deliberat, cu scopul de a-i substitui pe români cu ţiganii.

Cu două secole în urmă însuşi Ţarul Rusiei îl trimitea pe Alexandru S. Puşkin la Chişinău cu aceasta misiune operativă în Basarabia, poetul aşa zis exilat urmând să prezinte regiunea românească drept un ţinut al "pustietăţii" locuit de populaţie ţigănească, tema propagandistica “terra deserta” pe care o găsim şi la istoriografia maghiara, in alta forma, „preludiu" al politicii sovietice de moldovenizare.

Documentele istorice actuale "dezmint mitul despre exilul în Basarabia" a poetului "care în realitate îndeplinea o misiune diplomatică”. Potrivit unuia din documente Puşkin era angajat al Ministerului rus de Externe, iar celălalt document certifica faptul că poetul a primit o sumă de bani pentru a pleca în misiune în Basarabia, în baza unui ucaz emis de Ţarul Nikolai I. Puşkin s-a achitat de sarcina: În poemul său „Ţiganii” e vorba de urmaşii Romei la Dunărea de Jos. Romanii erau...ţigani.

În perioada sovietică, în dorinţa de a demonstra că romanii din Basarabia sunt un popor deosebit de cel român URSS promovează filmele lui Emil Loteanu, agent de influenţă al KGB, "O şatra urcă spre cer", "Lăutarii" în care ţiganii cântă româneşte. Autorităţile sovietice încercau să acrediteze ideea ca moldovenii ar fi ţigani, şi în acest scop colectivele de dansatori din RSSM erau obligate să danseze ţigăneşte, în filmele despre RSSM erau incluse neapărat secvenţe cu ţigani.

Unul dintre rolurile principale era jucat de Serghei Lunchevici, un mare violonist din Basarabia, interpret de muzica populară... românescă. Lunchevici avea şi formaţia de dans „Fluieraş” finanţată imediat după 1944 şi foarte promovată, cu care mergea în turnee prin URSS şi întreaga lume. Miza se punea însă pe dansurile ţigăneşti ale... moldovenilor şi românilor. Rezultatul: România este "un stat artificial locuit de ţigani italieni", conform alegaţiilor lui Vladimir Jirinovski, evreu rus ajuns candidat la preşedinţie (numele real Vladimir Volfovici Eidelştein) şi influent lider politic sau conform mai recentelor poziţionări ale unui fost bun amic al lui Traian Băsescu, miliţianul rus bolşevic Vladimir Voronin. Când a venit comunistul Vladimir Voronin la putere, a preluat din zbor mesajul lui Jirinovski, repetând în toate apariţiile sale sintagma „românii sunt ţigani“. Vreme de un deceniu, comuniştii de la Chişinău s-au îndeletnicit cu propaganda antiromânească, folosindu-se inclusiv de ţigani, exact cum fac şi britanicii de la BBC acum sau cimpanzeii franţuji la emisiunile de divertisment.

Smecheria lexicală

Prin reţeaua „Soros Open Network” s-a reuşit ca numele de ţigan sã fie asimilat cu cel de rrom, iar astãzi chiar de român, şi deja se preconizează că ţiganii ar urma să devină din „naţiune conlocuitoare”, una înlocuitoare. Deputatul P.S.D. Mădălin Voicu ne-a anunţat cu nişte ani în urmă că este posibil ca, „peste vreo două decenii, ţiganii să conducă România, nu atât pentru că ar fi rromi, cât pentru că îi vor depăşi numeric pe români şi, dintr-o etnie conlocuitoare, ţiganii vor deveni una înlocuitoare“! Şi, ca lider al lor, probabil că le ştie mai bine situaţia decât statisticienii noştri.

Bunul prieten al lui Traian Băsescu, cel care l-a lansat practic în politică, este vorba de Petre Roman, „osul de ardelean”, puiul de dac, este cel care a transformat românii în romi pe plan internaţional. Prin Memorandumul nr. D2/1094 29.02.2000 conceput de Petre Roman şi preluat apoi de Andrei Pleşu se cerea oficializarea termenului de rom pentru denumirea etniei ţiganilor. Oficializarea în cadrul instituţiilor de stat a denumirilor rom/rrom/romani s-a realizat cu titlu obligatoriu, deşi la nivel european aveam doar simple recomandări în acest sens, venite din partea Consiliului Europei, şi nu a Uniunii Europene.

Agresiunea lexicală roma/român - romanes/româneşte a fost aplicată asupra ţării şi naţiunii noastre imediat după 1990, în cadrul unui program complex dezvoltat de Fundaţia Soros în România. Beneficiind de numeroşi membri ai etniei ţigăneşti în guvernările României - Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Andrei Pleşu - după „Memorandumul“ lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu a mai stat în calea falsificatorilor de limbă şi istorie ai lui Soros.

În anii 1995, limba cu care Soros voia să înlocuiască ţigăneasca primise numele de „romalli“, formă care nici nu se putea declina şi care a fost înlocuită ulterior cu „romani“ şi varianta „rromani“. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificată cu „romanes“, generând confuzie generalizată în ţările afectate de valul de imigraţie şi/sau infracţionalitate ţigănească. Astfel, suprapunându-se rom/roma/român cu limba romanes/româneşte, comunitatea Roma cu ţara, respectiv cu România, s-a ajuns la transformarea ţiganilor în români pe plan european.

Colonelul (r) Vasile I. Zărnescu, la al IV-lea Congres de sociologie din 14-16 decembrie 2000, a prezentat un studiu intitulat “Ubicuitatea războiului axiologic”, publicat în volumul editat şi prezentat la Congres. Dacă Traian Băsescu l-ar utiliza mai intens pe Iulian Chifu, consilierul său în problematica galinecee, probabil un viitor eseist al Luminiţei Cioabă, mai mult ca sigur ar obţine, măcar în formă comprimată, un material cel puţin la fel de atractiv ca şi scrierile Luminiţei Cioabă. Pe foarte scurt, în volumul citat se definea războiul axiologic drept „totalitatea formelor de luptă atipică întreprinse pentru distrugerea valorilor economice, politice, morale, religioase, culturale şi sociale ale unei naţiuni prin devalorizarea lor – prin bagatelizare, ridiculizare, denigrare, satanizare – şi înlocuirea lor cu altele – cu non-valori –, impuse de anumite centre de putere străine“. Prin acest proces agresiv, valorile sunt inversate, răsturnate. (Ubicuitatea războiului axiologic, în volumul coordonat de Elena Zamfir, Ilie Bădescu, Cătălin Zamfir, Starea societăţii româneşti după 10 ani de tranziţie, Editura Expert, Bucureşti, 2000, pag. 900-901).

Că lumea românească tinde să fie pe dos se vede cu ochiul liber de vreme ce un preşedinte român care promova până mai ieri tinichigeria, meseria nobilă a căldararilor neamului lui Cioabă a ajuns acum să promoveze nu literatura corifeilor culturii române, ci panseurile familiei Cioabă.

În “Răzvan şi Vidra", drama lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, este descris destinul lui Răzvan Vodă, evoluând de la condiţia sa de ţigan liber la aceea de domnitor al Moldovei. De-ar mai trăi Haşdeu ar putea scrie o nouă dramă despre efortul accesului la domnie al unei supuse de-a regelui Cioabă. S-ar putea intitula “Traian şi Udrea”, deşi a o compara pe Udrea cu o vidră este net în devafoarea vidrelor din toată lumea.

Sursa: http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013082690227/Actualitate/Traian-Basescu-impresarul-literar-al-familiei-Cioaba.html

Pagina Facebook 'George Roncea':https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084

2 comments

  • Comment Link teodor postat de teodor

    A se vedea tendinta de introducere "obligatorie" a muzicii si dansului tiganesc la majoritatea nuntilor din orase. Cei care implementeaza aceasta misiune sunt muzicanti de etnie cazara

    Luni, 26 August 2013 12:26
  • Comment Link teodor postat de teodor

    A se vede atendinta de introducere "obligatorie" a muzicii si dansului tiganesc la majoritatea nuntilor din orase. Cei care implementeaza aceasta misiune sunt muzicanti de etnie jidoveasca

    Luni, 26 August 2013 12:25

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.