A+ A A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/roncea/public_html/components/com_k2/models/item.php on line 494

Warning: Creating default object from empty value in /home/roncea/public_html/components/com_k2/models/item.php on line 494

Warning: Creating default object from empty value in /home/roncea/public_html/components/com_k2/models/item.php on line 494

Warning: Creating default object from empty value in /home/roncea/public_html/components/com_k2/models/item.php on line 494

Warning: Creating default object from empty value in /home/roncea/public_html/components/com_k2/models/item.php on line 494

Warning: Creating default object from empty value in /home/roncea/public_html/components/com_k2/models/item.php on line 494
09 Mar
Voteaza acest articol
(0 voturi)

Un teolog ortodox se „autosuspenda“ din BOR pentru a nu-si pierde credinta in Dumnezeu

Atitudinea BOR faţă de Părintele Justin Pårvu a generat un gest fără precedent în istoria recentă, şi nu numai, a Bisericii Ortodoxe Romåne. Am primit la redacţie confesiunea teologului ortodox Vasilică Militaru şi scrisoarea acestuia adresată Arhiepiscopiei Iaşilor, în care se reproşează lipsa de demnitate a oficialilor BOR, cu argumente teologice dar şi cu date ce ţin de pregătirea sa de cercetător al arhivelor istorice.

„Avånd în vedere atitudinea instituţiei Biserica Ortodoxă Romånă faţă de părintele Iustin Pårvu, un duhovnic al Bisericii, dar şi al neamului românesc, inclusiv comunicatul emis de Arhiepiscopia Iaşilor, sunt dezamăgit de modul în care vă desolidarizaţi de adevăraţii slujitori ai Bisericii Ortodoxe“, spune tånărul teolog Vasilică Militaru, un cercetător laborios al martiriului Bisericii Ortodoxe, licenţiat în teologie, la Sibiu. Autor al lucrării „Biserica din temniţă. Mărturisire şi jertfă creştină în închisorile comuniste Romånia 1948-1964“, apărut în 2008, şi a volumului intitulat „Credinţa neamului romånesc“, Militaru face parte dintr-o nouă generaţie de mărturisitori creştini, inspiraţi de jerfa înaintaşilor, dedicaţi adevărului într-o lume din ce în ce mai intoxicată de minciună şi fariseism.

Scrisoarea sa adresată ierarhilor BOR este totodată un document valoros de analiză a contextului rezistenţei anticomuniste romåneşti, bazat pe date şi informaţii istorice, parte a istoriei Romåniei neasumată încă din păcate aşa cum s-ar cuveni nici în mediul academic, infestat în mare parte de urmaşi şi profitori ai comunismului, nici, culmea, în sånul „instituţiei BOR, ce îşi încalcă propriul Statut de funcţionare, devenind anacronică şi depăşită de evenimente din punct de vedere teologic“, după cum consemnează cu tristeţe tånărul teolog, care a decis să se autosuspende din BOR. Intertitlurile aparţin redacţiei, iar meterialul în întregimea sa se regăseşte în pagina online a „Curentului“.

Nu părăsesc Biserica Ortodoxă, ci instituţia BOR, ce îşi încalcă propriul Statut“

 Părinte Mitropolit şi Arhiepiscop Teofan

Eu, Vasilică Militaru, fiu al Arhiepiscopiei Iaşilor, licenţiat la Sibiu în teologie ortodoxă pastorală din anul 2007, absolvent al unui examen de capacitate preoţească din anul 2009, vă comunic oficial că mă autosuspend din Arhiepiscopia Iaşilor, din cadrul instituţiei Biserica Ortodoxă Română, pentru a nu-mi pierde credinţa ortodoxă în Dumnezeu.

În aceste condiţii voi rămâne un român cu credinţă în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, botezat creştin ortodox, mărturisitor al credinţei Sfinţilor Părinţi, aşa cum a fost stipulată în Mărturisirea de credinţă niceo-constantinopolitană. Dar rămân şi un român cu dragoste de neam, aşa cum au mărturisit-o cei care au suferit în temniţele comuniste. Rămân în comuniune şi unitate dogmatică, liturgică şi canonică cu Biserica Ortodoxă universală. Păstrez comuniunea duhovnicească şi frăţească cu membrii instituţiei BOR care vor să recunoască statutul meu de credincios în afara instituţiei. Accept săvârşirea Sfintelor Taine ale Ortodoxiei, dacă acestea sunt săvârşite conform Tradiţiei, chiar şi de clerici membri ai instituţiei. Nu părăsesc Biserica Ortodoxă, ci instituţia BOR, ce îşi încalcă propriul Statut de funcţionare, devenind anacronică şi depăşită de evenimente din punct de vedere teologic. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

Motivaţii privind decizia de autosuspendare

Am luat această hotărâre dureroasă, după o îndelungă perioadă de rugăciune şi cugetare, privitor la ceea ce este adevărata Biserică, întemeiată prin jertfa şi învierea Mântuitorului, dar şi pe credinţa apostolilor Săi. Am ajuns la concluzia că există o diferenţă majoră între Biserica Ortodoxă şi Instituţia BOR care îşi încalcă propriul statut.

1. Având în vedere atitudinea instituţiei Biserica Ortodoxă Română faţă de părintele Iustin Pârvu, un duhovnic al Bisericii, dar şi al neamului românesc, inclusiv comunicatul emis de Arhiepiscopia Iaşilor, sunt dezamăgit de modul în care vă desolidarizaţi de adevăraţii slujitori ai Bisericii Ortodoxe. În comunicat nu se specifică ce canoane a încălcat părintele Iustin Pârvu. De asemenea, instituţia BOR nu a cerut mai întâi celorlalte instituţii ale statului român, abilitate să stabilească legile încălcate de părintele. Biserica se bazează pe principiul milei şi al dragostei. Instituţia BOR s-a grăbit să accepte părerile neautorizate ale unor ziarişti şi reporteri. Astfel, lideri oficiali ai BOR au încălcat prezumţia de nevinovăţie. Iată cum instituţia BOR s-a grăbit să-l condamne pe părintele Iustin, înainte ca vreo instanţă judecătorească să se pronunţe asupra unei eventuale vinovăţii. Până şi Canoanele Bisericii interzic osândirea de două ori pentru aceeaşi faptă.

Este cunoscut faptul că părintele Iustin Pârvu a fost condamnat pentru acordarea ajutorului material unor legionari şi apartenenţa la Frăţiile de cruce. Urmare a acestui fapt, între anii 1948-1964, a suferit 16 ani de temniţe comuniste. Pe perioada detenţiei, comuniştii au încercat să-l determine să renunţe la credinţa sa legionară: credinţa în Dumnezeu unită cu dragostea de neamul românesc. După 1989, singura preocupare, a unor ierarhi ai instituţiei B.O.R., a fost ca părintele Iustin Pârvu să treacă sub tăcere crezul său. Asistăm la o nouă formă de reeducare, asemenea celor din închisorile comuniste, prin care părintele Iustin Pârvu este silit să se dezică de trecutul său. Locul lui Ţurcanu şi al colonelului Crăciun a fost luat de unii oficiali BOR.

„Liderii BOR uită istoria României“

2. Liderii BOR uită istoria României. Regretă faptul că părintele Iustin ascultă un cântec ce conţine şi versurile: Pentru cei viteji zidim altare şi-avem doar gloanţe pentru trădători. Atunci vă rog să explicaţi societăţii româneşti de ce a fost canonizat de către instituţia BOR, Sfântul Ştefan cel Mare. Şi el a tăiat, în mod criminal, turci şi boieri trădători şi a zidit altare.

Putem afirma că religia creştină este o religie criminală datorită miilor de războaie care s-au dat în cei două mii de ani de creştinism, atunci când, în numele lui Hristos, au fost omorâţi milioane de oameni? Cum justifică BOR participarea credincioşilor membri BOR la războaie şi uciderea adversarilor? De ce liderii religioşi fundamentalişti pacifişti ai instituţiei BOR nu s-au opus trimiterii militarilor credincioşi creştini în Afganistan şi Irak? De ce au trimis trupelor „criminale“ şi preoţi ortodocşi?

De ce nu s-au autosesizat oficialii BOR şi în ce priveşte imnul naţional „Deşteaptă-te Române“. Monahii nu au voie să cânte şi să asculte acest cântec „instigator“ la luptă pentru ţară?

Orice asociaţie din lumea civilizată şi democratică îşi consultă membrii în momente importante. Numai conducătorii asociaţiei BOR, conduc în ultimul timp dictatorial şi despotic destinele instituţiei. Personal detest orice formă de crimă şi condamn acest act barbar al omenirii, cu nădejdea că în curând el va fi abolit din practicile umane. Dar Instituţia BOR este depăşită din punct de vedere teologic, dacă nu poate explica aceste fapte şi doar le trece sub tăcere. Este o ruptură flagrantă între ceea ce propovăduieşte BOR şi ceea ce fac credincioşii ei. Dacă un neam ostil ne va ataca în curând, îi veţi condamna pe credincioşii ortodocşi dacă vor ucide adversarii sau trădătorii ţării?

Instituţia Biserica Ortodoxă Română s-a dezis de preoţii închişi de către comunişti

3. Ca cercetător al trăirilor din temniţele comuniste şi al credinţei care s-a manifestat în cadrul Mişcării Legionare, precum şi ca autor al lucrărilor „Biserica din temniţă“ şi „Credinţa neamului românesc“, pot să afirm faptul că reeducarea de la Piteşti din anii 1949-1951, condusă de Ţurcanu, şi reeducarea de la Aiud din anii 1960-1964, condusă de colonelul Crăciun, au fost făcute majoritar împotriva legionarilor. Însuşi Valeriu (mitropolit ortodox Bartolomeu) Anania, plecat recent dintre noi, recunoaşte în Memoriile sale că în reeducarea de la Aiud se cerea lepădarea de crezul legionar, de care, personal, s-a şi dezis în scris. Mişcarea Legionară din România a fost un fenomen complex care ar trebui cercetat, în profunzime şi fără prejudecăţi, de specialişti (istorici, teologi, psihologi, sociologi, jurişti, ş.a.). Numai aşa se va stabili adevărul istoric, cu bunele şi relele lui, privind fenomenul legionar din România.

Instituţia Biserica Ortodoxă Română s-a dezis, pe tot timpul detenţiei acestor oropsiţi, de toţi preoţii care, în majoritate pentru motive legionare, au fost condamnaţi şi închişi de către comunişti. După eliberare, mulţi au fost reprimiţi să slujească, dar fără să existe o declaraţie oficială de recunoaştere canonică a lor.

Sunt publice şi de netăgăduit caterisirea şi excluderea din monahism a ieromonahului Arsenie Boca din anul 1958 şi caterisirea preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa din 6 octombrie 1984. Primul a trăit cu acest stigmat 31 de ani, iar părintele Calciu 22 ani. Plecat în SUA, părintele Calciu a continuat să slujească ca preot. Nici până astăzi, nici un Sinod al BOR nu a emis o hotărâre prin care aceşti slujitori ai Bisericii să fie reabilitaţi şi recunoscuţi ca ieromonah şi respectiv ca preot cu drepturi depline. În istorie ei figurează oficial ca excluşi din instituţia B.O.R. Doar credincioşii evlavioşi îi cinstesc ca oameni cu viaţă sfântă. Poporul român dreptcredincios nu a ţinut cont de decizia unor sinoade ale BOR şi i-a considerat credincioşi ortodocşi şi preoţi cu har, iar după moarte îi cinsteşte ca sfinţi. În acest timp, instituţia BOR tace.

Fără Neam, instituţia B.O.R. nu poate exista

O instituţie ce are stipulat în art. 5 al Statutului: BOR este Biserica Neamului Românesc, dar nu vrea să apere fiii neamului, nu poate fi o Biserică a neamului. Neamul cuprinde instituţia B.O.R., pentru că fără Neam, instituţia B.O.R. nu poate exista. Deci Biserica trebuie să slujească Neamului şi fiilor neamului. Dar BOR nu vrea să recunoască jertfa fiilor neamului din temniţele comuniste româneşti.

Figuri reprezentative ale temniţelor comuniste: Valeriu Gafencu, Costache Oprişan, Gheorghe Jimboiu, Ioan Ianolide, Mihai Lungeanu, Grigore Caraza, Dumitru Bordeianu, Virgil Maxim, Liviu Brânzaş, Marin Naidim, Constantin Voicescu, Nicolae Grebenea, Iosub Mihai, Niţă Cornel, Ionică Pintilie, şi mulţi alţii au fost închişi şi persecutaţi pentru credinţa în Dumnezeu şi dragostea de neam. Cei citaţi, alături de mulţi alţii, nu s-au dezis nici un moment de crezul lor. Unii dintre cei pomeniţi au murit martiric în închisoare. Părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Mina Dobzeu, părintele Adrian Făgeţeanu, părintele Gherasim Iscu, părintele Ioan Negruţiu şi mii de preoţi ortodocşi din BOR au fost închişi, dar nu pentru apartenenţa lor la instituţia BOR, ci pentru apartenenţa sau simpatizarea cu Mişcarea Legionară. Dacă ar fi fost închişi doar pentru apartenenţa la BOR ar fi trebuit să asistăm la încarcerarea tuturor episcopilor şi preoţilor ortodocşi. în Rusia, Biserica a fost prigonită. Mii de preoţi şi episcopi au fost ucişi sau închişi pentru apartenenţa la Biserică. în România nu a fost închis nici un episcop ortodox, iar preoţii ortodocşi nu au fost încarceraţi doar pentru simpla apartenenţă la instituţia BOR.

Doar părintele Ioan Iovan de la Recea rămâne ca o figură singulară de opoziţie faţă de sistemul comunist, dar şi faţă de instituţia B.O.R. din acea vreme. Alături de maicile de la Vladimireşti, el a criticat în mod făţiş politica instituţiei BOR, de acceptare tacită a regimului comunist. Deducem că instituţia BOR nu a avut mărturisitori în temniţele comuniste. Toţi au fost mărturisitori ai credinţei ortodoxe, dar nu ca apartenenţi la instituţia BOR, ci pentru că aparţineau unei mişcări anticomuniste şi aparţineau Bisericii Ortodoxe universale.

Dacă instituţia BOR doreşte recunoaşterea unor mărturisitori ortodocşi, atunci ea trebuie să accepte că aceştia au aparţinut unor partide politice şi unei Mişcări care promova, pe lângă credinţa în Dumnezeu propovăduită şi de BOR, dragostea de neam ce  nu face parte din teologia oficială a instituţiei BOR.

Instituţia BOR a coabitat cu regimul ateu şi antihristic comunist
Instituţia Biserica Ortodoxă Română nu a stipulat în nici un act oficial poziţia, pe care trebuie să o aibă membrii ei, faţă de un regim ateu şi antihristic, aşa cum a fost regimul comunist. Nici după anul 1989 instituţia BOR nu are emis un act oficial de condamnare a comunismului şi a crimelor comunismului, dar se grăbeşte să condamne aşa zisele crime ale Mişcării Legionare şi pe membrii apartenenţi ai acestei Mişcări.

Mişcarea Legionară a fost o formă de manifestare care s-a întemeiat, încă de la înfiinţarea sa, şi pe lupta împotriva comunismului. Admitem că Biserica nu face politică. Atunci înseamnă că lupta împotriva comunismului nu a fost dusă de instituţia BOR, ci doar de unii dintre membrii ei, dar care făceau parte din Mişcarea Legionară şi din alte partide politice. Atunci înseamnă că instituţia BOR a coabitat cu regimul ateu şi antihristic comunist. înseamnă că credinţa acelor oameni nu era motivată de apartenenţa la instituţia BOR, ci de apartenenţa la o Mişcare care presupunea credinţă nelimitată în Dumnezeu a membrilor ei.

Voi reveni în instituţia BOR doar atunci când toate aceste adevăruri istorice vor fi recunoscute de oficialii BOR. Voi reveni în BOR când toţi aceşti oameni, blamaţi de societate şi de toate partidele politice româneşti, vor fi cinstiţi pentru jertfa lor. Voi reveni în instituţia BOR când părintele Arsenie Boca şi părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa vor fi recunoscuţi oficial că sunt preoţi cu har deplin în BOR, prin anularea caterisirii lor şi se va recunoaşte greşeala Sinoadelor BOR care i-au caterisit.

Voi reveni în BOR atunci când Sinodul şi Patriarhia Română îl vor cinsti cum se cuvine pe părintele Iustin Pârvu şi nu-i vor cere să se dezică de trecutul său, pentru care a pătimit atâţia ani.

4. Sute de mii de încarceraţi din temniţele comuniste au trăit creştineşte şi mulţi au dus viaţă sfântă, în timp ce oficialii instituţiei BOR s-au lepădat tacit de ei şi nu s-au preocupat să le trimită vreun preot sau episcop pentru a le sluji Sfintele Taine. Femeile închise n-au avut nici măcar privilegiul bărbaţilor, care aveau printre ei şi preoţi închişi. Dacă aceste sute de mii de încarceraţi şi încarcerate au reuşit zeci de ani să-şi păstreze credinţa ortodoxă fără sprijinul instituţiei BOR, consider că Dumnezeu se va milostivi şi de mine păcătosul. Amin!

Părinte Mitropolit şi Arhiepiscop Teofan

Sunt cetăţean român şi respect legile, Constituţia României precum şi hotărârile instanţelor româneşti şi internaţionale. în aceste condiţii nu pot să pun mai presus părerile personale ale unor reporteri şi reprezentanţi ai unor instituţii bisericeşti în raport cu hotărârile definitive şi irevocabile ale unor înalte instanţe judecătoreşti. Vă comunic faptul că Tribunalul Internaţional de la Nurnberg a condamnat pentru nazism, fascism, colaboraţionism şi crime împotriva umanităţii toate mişcările naţionaliste europene. Dar au fost exonerate de orice condamnare

Mişcarea Legionară din România şi mişcarea bulgară Straşnicii. Putem comenta decizia unei înalte curţi internaţionale?

Deasemenea vă pot informa că în România s-a emis Decizia nr. 745, pronunţată în şedinţa din 12.07.1995, de instanţa Curţii de Apel Suceava, din care citez: Nu s-a dovedit că reclamanta a desfăşurat o activitate cu caracter fascist, iar faptul că a făcut parte din Mişcarea Legionară nu conţine o probă în acest sens. Iată şi comentariul redactorului Cristian Munteanu publicat în ziarul Evenimentul zilei, nr.999, 4 octombrie 1995: De menţionat că în luarea acestei hotărâri, Curtea de Apel Suceava a studiat documentele prezentate în celebrul Proces de la Nurnberg, proces care a exclus Mişcarea Legionară din organizaţiile cu caracter fascist. Numele reclamantei este Rahila Gudinov. Iată o evreică, membră a Mişcării Legionare.  în cazul acesta putem vorbi de antisemitism?

Putem pune la îndoială decizia irevocabilă şi definitivă a unei instanţe româneşti? Cunoaşteţi hotărâri judecătoreşti privind condamnarea definitivă şi irevocabilă a unor legionari, în legătură cu crime asupra unor evrei din România? în România au fost ucişi evrei şi este regretabil. Dar alţii sunt autorii. Vedeţi procesele comuniştilor.

Personal am dedicat un capitol întreg atitudinii creştine a unor legionari, faţă de evrei, în timpul detenţiei comune din temniţele comuniste româneşti.

(pag. 43-53 din cartea CREDINŢA NEAMULUI ROM¬NESC, autori Vasilică şi Luminiţa Militaru).

Vă redau câteva pasaje dintr-o declaraţie a unei personalităţi a lumii contemporane. „Noi, liderii religioşi, suntem tradiţionalişti şi spunem că atâta vreme cât cei aflaţi la puterea politică în ţară nu vor acţiona împotriva tradiţionalismului, atunci totul va fi bine. Credem foarte puternic în tradiţie şi aceasta nu înseamnă că tradiţia trebuie înţeleasă automat ca credinţă numai în Biblie, ci vorbim de credinţa faţă de ţară“. Declaraţia nu este a unui legionar român tradiţionalist ca părintele Iustin Pârvu. Vorbim despre Yona Metzger - Marele Rabin al Israelului, un om respectabil având o personalitate şi inteligenţă remarcabile.

Dar vă mai dau un pasaj relevant: „ån acord cu legea noastră, fiecare poate să-şi aleagă religia, pentru că este democraţie. Dar în fiecare sector sunt condiţiile speciale. Dacă vrei să intri într-un club sau într-o organizaţie, trebuie să accepţi condiţiile lor. Le accepţi, intri; nu, rămâi pe dinafară.....şi în „clubul“ nostru lucrurile stau în acelaşi mod. Avem condiţii. Una din ele este că, dacă vrei să fii evreu, trebuie să simţi ca un evreu. Nu este vorba de naţionalitate, ci de religie“.

Putem acuza de separatism, naţionalism sau fundamentalism pe acest om? Eu îi apreciez afirmaţiile şi le însuşesc ca fiind valabile şi pentru neamul românesc şi pentru religia neamului meu.

Iată încă o afirmaţie a Marelui Rabin al Israelului, fost căpitan de tancuri: „Toţi în această ţară suntem chemaţi sub arme. Aşa spune legea...ån perioada războiului Yom Kippur, am stat, împreună cu colegii mei, şase luni de zile în tanc, respectiv acolo am mâncat, acolo am dormit, acolo am locuit, ca un prizonier“.

(Cotidianul ZIUA din 6 februarie 2006, interviu semnat de Sorin Roşca Stănescu).

Iată un exemplu de cum trebuie să ne apărăm valorile neamului în care ne-a dat viaţă Dumnezeu. Eu sunt întrutotul de acord cu afirmaţiile Marelui Rabin al Israelului. Mi-aş dori , ca român, un astfel de lider religios.

In final vă subliniez un pasaj din scrisoarea din 11 februarie 1937 semnată de Corneliu Zelea Codreanu şi adresată Rabinului David Şafran: „Un om care crede, cum cred eu, nu numai în judecata istoriei, ci şi a lui Dumnezeu, nu poate urå  alte neamuri, egale în faţa Lui. şi poporul meu şi poporul dumneavoastră a avut aceeaşi soartă tragică. După ce poporul evreu îşi va regăsi Patria pierdută, va trebui să facem împreună pasul decisiv pentru o reconciliere istorică între cele două popoare ale noastre“.

(pag. 35-36 din cartea CREDINţA NEAMULUI ROM¬NESC, autori Vasilică şi Luminiţa Militaru).

Personal iau ceea ce este bun de oriunde. Consider că atitudinea din comunicatul de presă este ostilă unui dialog real şi constructiv dintre poporul român şi poporul evreu. Niciodată nu vor uni mesajele de ură şi agresivitate şi nici catalogările ieftine şi nefondate. Cuvântul etnie este înjositor pentru un popor ca poporul evreu, ce aparţine unui neam ales de Dumnezeu pentru a purta mesajul divin între păgânii din timpul Vechiului Testament şi nu numai. Dacă veţi continua astfel, veţi aduce grave prejudicii relaţiei paşnice şi ecumenice dintre două religii complementare. Eu n-am venit să stric Legea sau proorocii, ci am venit să le plinesc, spunea Hristos. Prin comunicatul de presă, vă plasaţi împotriva unei reconcilieri istorice dintre neamul român şi neamul evreu, profeţită de C.Z.Codreanu. Prin mesajul dumneavoastră aţi stârnit mai multe reacţii negative decât pozitive şi aţi adus grave prejudicii imaginii Bisericii lui Hristos, pe care ar trebui s-o apăraţi până la mucenicie.

Vă rog să mă iertaţi dacă am fost  prea direct în câteva din afirmaţii. Dar Sf. Pavel afirma că din eresuri se vădeşte adevărul.

       Cu respect Vasilică Militaru

1 comment

  • Comment Link un cetățean postat de un cetățean

    - Despre credința în Dumnezeu -

    Cu tot respectul față de credincioși, iată ce se spune în Biblie despre Dumnezeu:

    Genesa.1.25 - "Dumnezeu a făcut fiarele pământului ... târâtoarele pământului după tot soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune."
    Genesa.1.31 - "Dumnezeu S'a uitat la tot ce făcuse;și iată că erau foarte bune."
    Genesa.17.1 - "Eu sînt Dumnezeul Cel atotputernic",

    în contradicție cu:
    Genesa.3.14 - "blestemat ești între toate..."
    Genesa.3.15 - "vrăjmășie voi pune între sămânța ta și sămânța ei"

    Genesa.3.16 - "voi mări foarte mult suferința...ta"
    Genesa.6.5 - "Domnul a văzut că răutatea omului era mare ... numai spre rău"
    Genesa.6.6 - "I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ"
    Genesa.6.7 - "Îmi pare rău că i-am făcut"

    În concluzie, dacă toate erau așa de bune la început, de ce Dumnezeu a constatat că defapt era rău ceea ce făcuse ?
    După contradicțiile de mai sus, cât de credibil mai este Dumnezeu din Biblie sau cât de credibilă mai este Biblia ?

    Marți, 13 Noiembrie 2012 00:51

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.